Depozitarea într-un climat adecvat, mai exact când temperatura și umiditatea aerului sunt compatibile cu opera de artă, este unul dintre cei mai importanți factori în conservarea obiectelor de artă și bunurilor culturale. Toți ceilalți factori dăunători pot fi reduși sau, în cel mai bun caz, chiar eliminați (de exemplu poluanții sau iluminarea), însă căldura și umiditatea sunt întotdeauna prezente și, în funcție de materialul din care sunt făcute operele de artă, au diferite efecte asupra acestora: condițiile care sunt potrivite pentru un material pot fi nefavorabile sau chiar dăunătoare pentru alt material.
Temperaturile mai scăzute, care sunt de preferat deoarece acestea pot încetini îmbătrânirea și deteriorarea care se petrece în mod natural, sunt contradictorii nevoilor vizitatorilor și personalului muzeului. În afară de anumite excepții, trebuie menținută o temperatură confortabilă și asigurată suficientă lumină și aer curat pentru a garanta o experiență plăcută pentru vizitatori și condiții bune de lucru pentru personalului muzeului.
Factorii menționați mai sus au o influență considerabilă asupra obiectelor de artă și pot perturba climatul necesar acestora. Crearea unui climat adecvat în depozite și gestionarea situațiilor de depozitare este mai ușoară.
Ce variații climatice și fluctuații sunt acceptabile depinde de obiectele de artă și materialele sau combinațiile de materiale din care acestea sunt făcute, dar și de modul în care au fost create și/sau de tehnica prin care s-au produs. Nu există o valoare standard, general valabilă, doar intervale favorabile pentru diferite categorii de materiale. În ciuda orientării generale spre valori standard, în acest caz este necesară o viziune diferențiată asupra climatului interior al muzeului și a colecțiilor. Compromisurile sunt o necesitate.
Cunoștințe esențiale pentru restauratori privind climatul interior
Temperatura
Temperatura descrie procesul de încălzire a unei substanțe. Temperaturile crescute accelerează reacțiile chimice, provocând îmbătrânirea mai rapidă a obiectelor, iar temperaturile scăzute sporesc durata de viață. În funcție de material, căldura poate duce chiar la alterarea formei obiectului (de exemplu în cazul cerurilor).
O creștere a temperaturii aerului duce direct la o scădere a umidității relative. Ca rezultat, conținutul de umiditate al materialelor se poate schimba și acestea se pot usca. Dacă acest lucru se întâmplă parțial sau superficial, de exemplu, datorită iluminării, se pot produce tensiuni mecanice în structura materialului, provocând astfel, deteriorări.
Umiditatea aerului
Umiditatea aerului se referă la proporția de vapori de apă din aer. Cu cât temperatura aerului este mai înaltă, cu atât mai mulți vapori de apă poate absorbi aerul.
Umiditatea absolută a aerului este masa de vapori de apă conținută într-un anumit volum de aer. Unitate de măsură: g/m³.
Umiditatea relativă a aerului (%UR) este raportul dintre masa reală prezentă și masa maximă posibilă de vapori de apă din aer sau, exprimată într-un alt mod, relația dintre umiditatea absolută și umiditatea maximă a aerului la o temperatură dată. Se exprimă în %UR.
Umiditatea din material
Umiditatea din material indică cantitatea de apă conținută într-o substanță solidă. Higroscopicitatea joacă un rol important în acest sens. Aceasta se referă la proprietatea substanțelor de a absorbi umiditatea din mediul înconjurător (de obicei sub formă de vapori de apă din umiditatea din aer). Multe substanțe solide anorganice se topesc sau se strâng împreună când absorb apă (de exemplu, sarea de gătit).
Materialele organice și anorganice poroase pot, de obicei, să elibereze înapoi umiditatea absorbită. După o anumită perioadă de timp, se creează un echilibru cu umiditatea aerului înconjurător. Această umiditate de echilibru se realizează la viteze diferite, în funcție de material și de structura suprafeței (de exemplu: textile – rapid, lemnul vopsit - lent). În plus, capacitatea materialelor de a absorbi apa poate fi diferită.
Punctul de rouă
Punctul de rouă indică temperatura la care aerul este saturat cu vapori de apă (umiditate relativă 100%). Condensarea are loc pe o suprafață, la temperatura punctului de rouă. Acest lucru se poate întâmpla atunci când un obiect rece este mutat într-o încăpere mai caldă.
Condensarea poate să apară și înăuntrul unui material poros, dacă există un gradient (variație) de temperatură în interior – de exemplu într-un perete exterior în timpul iernii. Dacă acest lucru se întâmplă în mod repetat, clădirea poate începe să se deterioreze. Din acest motiv, obiectele transportate trebuie să fie aclimatizate la temperaturile de la destinație. În plus, este obligatorie și o distanță suficientă a temperaturii obiectului (sau a temperaturii peretelui) față de temperatura punctului de rouă.
Determinarea parametrilor
Factori de influență
Condițiile climatice pentru colecții și obiecte de artă sunt determinate de o mare varietate de influențe interne și externe. În continuare vor fi dicutați cei mai importanți factori. Amploarea și efectele influențelor individuale sunt foarte diferite de la caz la caz, de aceea o evaluare a situației climatice individuale trebuie efectuată la fața locului. Pe lângă cunoașterea factorilor relevanți, sunt indispensabile măsurarea exactă, înregistrarea și analiza datelor climatice obținute.
Climat extern
Climatul extern are o influență mai mare sau mai mică asupra climatului intern, în funcție de construcția exteriorului clădirii. Curbele de temperatură, radiațiile solare și precipitațiile pot varia la nivel local și de la an la an.
În general, iarna aerul este uscat datorită temperaturilor mai scăzute sau înghețului, iar vara aerul are o umiditate mai înaltă cauzată de perioadele calde și umede. În perioadele intermediare, pot apărea modificări ale extremelor pe termen scurt/zilnice.
În mod ideal, clădirea absoarbe în mare măsură aceste fluctuații, lucru posibil printr-o masă mare de construcție pasivă, izolație bună și deschideri puține sau mici (ferestre și uși). Încălzirea suprafețelor mari prin radiațiile directe ale soarelui prezintă un mare potențial de perturbare. Clădirea trebuie să continue, pe cât posibil, să reziste pătrunderii umidității (provenite din precipitații și umiditatea solului). Acest lucru este o mare provocare în cazul clădirilor istorice, provocare ce ar trebui să fie depășită cu ajutorul unei bune gestiuni a clădirii și o întreținere regulată a instalațiilor de scurgere a apei.
Climatul intern și microclimatul
Nu ne putem referi la climatul intern în general, deoarece, pentru exponate este important climatul din interiorul fiecărei camere. Fiecare cameră poate avea valori climatice diferite, pot exista chiar și diferite zone climatice într-o singură cameră (de exemplu, în zona ferestrelor este mai rece și mai umed).
Dacă o astfel de zonă este limitată, ea este denumită „microclimat”, de exemplu în spatele unui tablou sau a unei piese de mobilier de lângă un perete exterior (aici este, de obicei, mai rece și mai umed), sau în apropierea unui radiator (în timpul perioadei în care se utilizează este mai cald și, de obicei, mai uscat).
Vitrine și rame
Într-o vitrină sigilată sau o ramă cu sticlă, se creează un climat diferit de cel al camerei. Cu toate acestea, nu întotdeauna condițiile sunt potrivite, de exemplu, în fața unui perete exterior. Pentru a proteja obiectele foarte sensibile, un astfel de microclimat poate fi ajustat la valori adecvate de umiditate cu ajutorul aparatelor microclimatice (pentru vitrine) sau cu un agent de tamponare din silica gel.
Informații de bază și definiții
Controlul încălzirii și temperaturii camerei
Controlul temperaturii are rolul de a stabili temperaturi confortabile pentru oameni și de a compensa pierderea de căldură către exterior a clădirii. Pentru a asigura acestea, un sistem convențional de încălzire a aerului în camere tinde să fie o soluție nesatisfăcătoare. Temperaturile ridicate ale radiatorului, în timpul perioadei în care acesta se utilizează, nu permite menținerea unui nivel constant al umidității aerului (poate interveni uscarea localizată a aerului). Sistemele nou dezvoltate, cum ar fi ventilația de deplasare (de exemplu, în Muzeul Brandhorst, Munich) sau controlul temperaturii componentelor clădirii (de exemplu, în Kunstforum Ostdeutsche Galerie, Regensburg) pot împiedica aceste probleme și pot reduce costurile.
În anumite condiții, o temperatură moderată a încăperii poate reduce, într-o oarecare măsură, o umiditate crescută a aerului. Aceasta se numește conservare prin încălzire.
Ventilație
Un alt factor de influență important este schimbul de aer necesar în clădire. Pentru zonele cu exponate, se recomandă schimbarea completă a volumului de aer pe oră (rata de schimb a aerului = 1). O parte din acest schimb are loc necontrolat prin ferestre și uși, dar, utilizând o ventilație controlată cu ajutorul unui suport tehnic, se poate obține o reducere a fluctuațiilor climatice în multe dintre cazuri. Din cauza lipsei traficului public, rata de schimb a aerului într-un depozit poate fi considerabil mai mică, de exemplu 0,1 (excepție: dacă există contaminare sau poluare).
Sisteme de aer condiționat și aparate de aer condiționat mobile
Iluminare
Un alt element de influență este lumina: toate corpurile luminescente emit căldură. Aceasta este scăzută în cazul LED-urilor, dar tuburile fluorescente sunt considerabil mai calde, iar lămpile cu halogen și alte surse de lumină pot deveni chiar fierbinți. Lumina acestora din urmă conține un nivel ridicat de radiație termică, la fel ca soarele.
Acest fenomen poate fi adesea derivat din date climatice și poate fi deosebit de dăunător în cazul vitrinelor de sticlă. Obiectele iluminate și aerul se încălzesc, iar umiditatea scade rapid. Din aceleași motive, radiația solară directă trebuie eliminată.
Folosire
În ultimul rând, modul în care colecția este folosită și îngrijită influențează climatul. Într-o expoziție permanentă, condițiile cauzate de vizitatori, iluminat, tehnologia de climatizare și măsurile de curățare frecvente (de exemplu, spălarea podelei) diferă de cele dintr-un depozit. Obiectele din expozițiile temporare sunt expuse unor influențe suplimentare: schimbare climat (de exemplu, de la depozit la expoziție), transport, vopsea proaspătă etc.
Soluția de monitorizare și înregistrare a datelor de la Testo
Data loggerele testo 160 monitorizează condițiile ambientale în depozite, camere cu atmosferă controlată, camere curate, muzee, arhive, hale de producție, spitale și unități de cercetare. Acestea transferă valorile măsurate prin LAN wireless la serviciul de stocare date, Testo Cloud. Puteți accesa toate datele în orice moment cu aplicația testo Saveris 2 sau cu un PC/tabletă/smartphone cu ajutorul unui browser normal.
Dacă sunt depășite valorile limită, o alarmă este transmisă imediat prin SMS și/sau e-mail. În cazul iluminării, poate fi declanșată alarma în cazul în care cantitatea de lumină acumulată într-o zi, o săptămână, sau o lună depășește valoarea limită. Datorită carcasei deco opțională, care poate fi personalizată, înregistratoarele pot fi camuflate pentru a nu se diferenția de mediul ambiental. Sonda de temperatură și umiditate cu bucșă izolantă pentru perete este ideală pentru monitorizarea în spațiile înguste în care nu poate fi amplasat un înregistrator de date.
Prin urmare, testo 160 vă permite să monitorizați toate condițiile ambientale relevante și să asigurați protecția mărfurilor sensibile și valoroase împotriva daunelor.