Cloudul (denumit și Cloud computing) descrie furnizarea de infrastructură IT, precum memorie sau software, prin Internet. Pentru utilizatorul individuali, acest lucru înseamnă că nu este nevoie să dețineți un server propriu sau să instalați vreun software pentru soluții Cloud. În funcție de cerințe, există diverse modele de Cloud care diferă pe criterii de performanță și securitate a datelor. Veți afla cu exactitate care sunt acestea din paginile următoare.

Cel mai mare avantaj al soluției Cloud constă în flexibilitatea sa, fiind posibil să se dimensioneze servicii în funcție de necesități. Totodată, datele din Cloud pot fi accesate de oriunde, prin intermediul oricărui dispozitiv cu conexiune la Internet. Acest acces flexibil la Cloud este posibil grație tehnologiei convenabile de conexiune fără fir, folosind WiFi. Cu toate acestea, există anumite aspecte ce trebuie avute în vedere cu privire la criptarea datelor și securizarea rețelelor WLAN.

Prezenta broșură informativă tratează standardele importante aplicabile și informațiile relevante privind securitatea.
 

În zilele noastre, termenul „Cloud” este prezent peste tot creând impresia unui concept cu totul și cu totul nou. Cu toate acestea, termenul s-a încetățenit în tehnologia informației încă de la începutul anilor 1990, făcând referire la rețele de calculatoare a căror structură fizică efectivă sau mod de operare este irelevant pentru utilizatori, fiindu-le însă prezentat ca un calculator individual.

Marele avantaj față de calculatoarele clasice, prezente pe sau sub biroul dumneavoastră, este acela că un calculator Cloud crește în mod flexibil odată cu operațiunile pe care execută - memoria, memoria de lucru și procesoarele pot fi extinse (dimensionate) în funcție de necesități.

Pentru început, observăm că termenul „Cloud” nu spune absolut nimic despre locul în case află aceste Cloud. Similar închirierii unui vehicul, puteți închiria acum capacități informatice. Mai mult, aceste calculatoare nu trebuie să se afle neapărat în centrul dumneavoastră de date, ci pot fi operate în orice altă locație, după caz. Singurul lucru de care este nevoie este o conexiune de date, funcție îndeplinită cu succes de Internet pe care îl vedem frecvent în directă legătură cu Cloud-ul. Cu toții avem acum contact, mai mult sau mai puțin regulat, cu calculatoare Cloud via Internet, fără ca măcar să fim conștienți de acest lucru. Aceste contacte includ, de pildă, online banking, plasarea de comenzi în firmele cu livrare prin poștă, conturi cu furnizori e-mail sau social media - toate aceste procese zilnice ar fi de neconceput în absența unui Cloud în fundal.
 

Aplicațiile Cloud pentru stocarea de date sunt deosebit de practice, în special atunci când aceste date trebuie utilizate de către persoane diferite sau accesate din locații diferite. Cu toate acestea, efectuarea automată de copii de rezervă (back-up) pentru a preveni pierderea datelor, când propriul hard-disk se defectează, poate reprezenta un argument tot atât de puternic în favoarea utilizării Cloud-ului pentru mulți utilizatori.
 
Pentru a opera un Cloud este nevoie de o infrastructură personalizată. Aceasta se poate dovedi foarte amplă și complexă, permițând, de pildă, unei mari companii cu livrări prin poștă să proceseze toate solicitările din perioada sărbătorilor de iarnă. Acest „calculator” este mult prea mare pentru zilele normale din an. Ce ar putea fi mai logic decât utilizarea acestor resurse pentru alte operațiuni și folosirea lor la comun cu alții?

Acest lucru înseamnă că mai este doar un mic pas până la modelul de business constând în simpla operare a unui Cloud și distribuirea capacităților disponibile unui număr mare de clienți, așa cum fac, de pildă, furnizorii de servicii e-mail și rețelele sociale. Infrastructura este finanțată fie printr-o taxă de utilizator sau furnizarea de informații personale drept echivalent numerar, cum este, de exemplu, cazul social media.
 

Serviciile Cloud sunt oferite, în principiu, pe trei niveluri de servicii diferite, care se deosebesc în funcție de resursele oferite.

În locul cumpărării infrastructurii IT, aceasta este închiriată când este nevoie, așa cum este nevoie, asigurându-se astfel un răspuns prompt la nevoile în schimbare și evitându-se totodată blocarea capitalului în hardware. Clienții înșiși sunt cei care se ocupă de întreaga administrare a sistemelor de operare și aplicațiilor.

Toate soluțiile Cloud necesită o conexiune de date cu clientul. Când această conexiune se realizează prin Internet, este deosebit de convenabilă și există o gamă foarte largă de opțiuni de acces disponibile.

Conexiunea wireless a dispozitivelor terminale precum laptopuri, tablete sau telefoane smart la Internet se realizează fie prin rețeaua de telefonie mobilă fie prin rețele WLAN. Aceste rețele locale fără fir (Wireless Local Area Network) sunt rețele radio locale ce se bazează pe un standard internațional și au o rază de acțiune de până la 100 m. Există un punct de acces în centrul rețelei WLAN care transmite legătura radio WLAN la Internet fie prin cablu, fie prin rețeaua mobilă. Punctele de acces de acest fel sunt denumite frecvent hotspot-uri (WiFi) sau stații de bază.

Pentru ca telefoanele smart, tabletele și alte dispozitive dezvoltate în cadrul Internet of Things (IoT) să poată utiliza această tehnologie oriunde, este nevoie de standarde pentru aceste legături radio.
 

Un grup de lucru al IEEE a început să lucreze la un standard pentru rețele wireless în 1990. Institutul Inginerilor Electrotehniști și Electroniști (IEEE) este o asociație mondială de ingineri, provenind, în principal, din domeniile electronicii și tehnologiei informației. Acest institut a dezvoltat un protocol și o metodă de transmisie pentru rețele wireless. Standardul IEEE 802.11, stabilit în 1997, a fost rapid acceptat și răspândit, drept pentru care a fost permanent îmbunătățit și actualizat. Aceste aduceri la nivel pot fi identificate cu ajutorul minusculelor precum a, b, g și n.

Întrucât banda 2,4 GHz poate fi folosită fără o licență în majoritatea țărilor, produsele conforme standardelor 802.11b/g sunt foarte răspândite. În prezent se folosesc și alte benzi de frecvență: standardul 802.11ac folosește banda 5 GHz, 802.11ad a dus la dezvoltarea benzii 60 GHz și 802.11ah este destinat benzii 900 MHz.

La livrarea unui router WLAN se pre-setează o parolă standard pentru administratorul routerului. Ca regulă generală, această parolă este publică, întrucât manualele de utilizare a dispozitivului sunt disponibile și pe Internet. Prin urmare, este important ca la punerea în funcțiune să se schimbe atât numele administratorului cât și parola aferentă.

Multe routere oferă posibilitatea de a gestiona aceste aspecte prin Internet, prin autentificare și efectuarea modificărilor administrative. În majoritatea cazurilor, această funcție este implicit dezactivată. Dacă nu există motive importante pentru activarea acestei funcții, se recomandă ca administrarea de la distanță a routerului WLAN să rămână dezactivată.

Fiecare punct de acces poate avea sau ar trebui să aibă o denumire individuală pentru a-l diferenția de alte puncte de acces. Acest nume de rețea (SSID - Service Set Identifier) este în general emis de punctul de acces, fiind așadar vizibil pentru toți utilizatorii potențiali. Dacă nu se dorește ca punctul de acces să fie vizibil pentru public, emisia SSID poate fi dezactivată de la router. Utilizatorii pot să îl acceseze, însă trebuie să cunoască numele rețelei pe care nu îl pot selecta de pe dispozitivul lor dintr-o lista de puncte de acces vizibile.

Alegerea parolei reprezintă un alt pas important spre o rețea WLAN sigură. Acest lucru este subliniat tot mereu, însă există rețele a căror parolă coincide cu SSID-ul sau este alcătuită dintr-un șir de numere foarte ușor de ghicit.

O altă posibilitate de a împiedica utilizarea neautorizată a unui punct de acces constă în așa-numita filtrare a adreselor MAC (Media Access Control). Fiecare modul radio WiFi are o adresă MAC unică, memorată ca identificator într-un modul radio și utilizată pentru identificarea operării radio. Operatorul unui punct de acces poate memora lista de adrese MAC în dispozitivele cărora dorește să le acorde acces. Atunci când alte module radio încearcă să stabilească contactul cu acestea, punctul de acces respinge respectiva încercarea.

Doriți să descărcați articolul în format PDF?

Înregistrați-vă cu adresa de e-mail și vă vom trimite documentul în câteva minute.