EN 16798 et al: umiditatea în reglementările europene

Atunci când analizăm reglementările europene, se atrage inițial atenția asupra Directivei privind performanța energetică a clădirilor 2018/844 (EPBD). Aceasta a fost modificată și publicată de Parlamentul European în mai 2018. În cadrul procesului aflat în desfășurare, Directiva privind Performanța Energetică a Clădirilor (EPBD) continuă să adreseze noi cerințe pentru îmbunătățirea suplimentară a eficienței energetice a clădirilor, pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2050 și pentru a realiza decarbonizarea parcului imobiliar, care, conform Comisiei, a reprezentat aproximativ 36% din totalul emisiilor de CO₂ din Uniune în anul 2018. Totodată, este esențial să se asigure nivelul de confort și calitatea aerului. Efectuând o inspecție mai detaliată, devine evident că ceea ce se înțelege prin „climat ambiental” este definit prin intermediul tuturor parametrilor posibili - dar fără nicio formulare despre umiditatea aerului ambiental. În continuare sunt prezentate trei exemple:

• La alineatul 13, se face referire la liniile directoare ale Organizației Mondiale a Sănătății din 2009. Aceasta afirmă: „în ceea ce privește calitatea aerului ambiental, clădirile cu performanță mai bună oferă ocupanților lor niveluri de confort și de bunăstare mai mari și îmbunătățesc sănătatea. Punțile termice, izolația neadecvată și căile de circulație a aerului neplanificate pot genera temperaturi de suprafață sub punctul de rouă și umezeală. Prin urmare, este esențial
  să se asigure o izolație completă și omogenă a clădirii, inclusiv a balcoanelor, a ferestrelor, a acoperișurilor, a pereților, a ușilor și a podelelor, o atenție deosebită ar trebui să fie acordată prevenirii situațiilor în care temperatura de pe orice suprafață interioară a clădirii scade sub temperatura punctului de rouă."
• La alineatul 21 se discută apoi monitorizarea climatului ambiental după cum urmează: „Ar trebui luată în considerare instalarea de dispozitive cu autoreglare în clădirile existente pentru reglarea separată a temperaturii în fiecare încăpere sau, dacă este justificat, într-o zonă desemnată încălzită din unitatea de clădire, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere economic, de exemplu atunci când costul este mai mic de 10 % din costurile totale ale generatoarelor de căldură înlocuite."
• În plus, Directiva privind Performanța Energetică a Clădirilor (EPBD) rămâne de asemenea neclară în ceea ce privește obligația de monitorizare prevăzută la alineatul 36 referitoare la umiditatea aerului din încăperi: „Atunci când sunt efectuate inspecții și pentru a obține în practică îmbunătățirile planificate în ceea ce privește performanța energetică a clădirilor, obiectivul ar trebui să fie ameliorarea performanței energetice efective a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare și a sistemelor de ventilație în condiții reale de utilizare. Performanța efectivă a unor astfel de sisteme este reglementată de energia utilizată în condiții de funcționare tipice sau medii variate din punct de vedere dinamic... "
   

Seria de standarde europene EN 16798 furnizează astfel o serie de specificații pentru umiditatea aerului în încăperi, în sistemele de ventilație și în clădiri. Cu toate acestea, niciuna dintre ele nu este obligatorie sau trebuie înțeleasă drept o cerință legală. Mai degrabă, acestea sunt percepute ca și recomandări pentru menținerea umidității relative în aerul ambiental în raport cu temperatura din încăpere și cu fiecare anotimp. Mai mult decât atât, Părțile 1-17 menționate mai sus se aplică în termeni de umiditate, numai atunci când un aparat de aer condiționat sau de ventilație cu un dispozitiv tehnic realizează umidificarea sau dezumidificarea aerului de alimentare sau de evacuare. Acest aspect este adesea valabil în cazul în care bunurile sensibile la umiditate și unitățile de depozitare, procesele de producție sau unitățile de asistență medicală stabilesc specificații de umiditate din alte motive sau în cazul în care există un risc de îngheț în ceea ce privește sistemele de răcire comerciale din cauza umidității excesive la temperaturi sub zero grade. Apoi, trebuie să se asigure că energia auxiliară necesară pentru reglarea umidității din încăpere este utilizată cât mai eficient și că nu sunt provocate de condens probleme de igienă în unitatea de ventilație, liniile de alimentare sau unitatea de răcire suplimentară. Prin urmare, inspecțiile periodice fac parte din funcționarea sistemelor de ventilație și aer condiționat.

Asociațiile industriei europene „Eurovent“ și „EVIA“ urmăresc în prezent o abordare diferită. Cu documentul de poziție referitor la Regulamentul UE 1253/2014 privind „Cerințele de proiectare ecologică pentru unitățile de ventilație”, următoarea procedură de revizuire din 2020 are drept scop introducerea parametrului de sistem „c” care va lua în considerare recuperarea tehnică a umidității aerului cu ajutorul unui rotor de absorbție, al unui rezervor de depozitare detașabil sau al unui schimbător de căldură cu membrană. Cu referire la cele patru categorii din Partea 1 a seriei de standarde EN 16798 menționată mai sus și la modalitățile de utilizare a clădirilor specificate în anexa acesteia, s-au efectuat calcule de simulare pentru orașele Milano, Valencia, Oslo și Munchen - cu rezultate promițătoare. În baza acestui aspect, chiar și în cele mai nefavorabile condiții de mediu, factorul c = 0,08 ar putea fi adăugat la calculul coeficientului de recuperare a căldurii, prevăzut deja de lege în prezent.
 

Fig. 3: Extras din documentul de poziție transmis Comisiei Europene referitor la revizuirea Regulamentului UE 1253/2014 privind „Cerințele de proiectare ecologică pentru unitățile de ventilație” și luarea în considerare a unui parametru de sistem pentru recuperarea umidității.